Anita Vendeghaz Facebook
 
Magyar Română English
Despre noi Galerie Rezervare Atractii Carte de oaspeti Contact
Excursii pentru grupuri de câte zece
persoane în zonele montane
din împrejurimi, cu automobile
de teren decapotabile.
Puteți obține informații referitoare la
prețuri sau la alte detalii prin adresele
de e-mail sau numerele de telefon
de pe pagina "Contact".
Pentru zile obişnuite, şi sărbători.
Fără conservanţi şi aditivi!
Vă salutăm cu drag pe pagina web a cabanei Anita!
Casa de oaspeţi Anita este de fapt un ansamblu de case de oaspeţi format din 3 case independente, la care ne vom referi sub numele de Anita, Enikő şi Căsuţa. Cabana Anita a fost construită în 2004, mai întâi ne-am gândit, s-o construim doar în scop personal, însă mai târziu am ajuns la concluzia, că reproiectând-o puţin, o putem modifica şi pentru cazarea unor oaspeţi. Astfel ni s-a ivit oportunitatea să cunoaştem oameni, să legăm prietenii.
Detalii aici.
În următoarele rânduri vom enumera şi vom descrie pe scurt câteva dintre posibilităţiile de excursie din zonă, pentru cei care au intenţia să le viziteze.

Binecuvântat cu toate minunătiile naturii, Depresiunea Gheorgheni, numită si "Arcada Secuimii", înconjurată de munti de origine vulcanică, se află în estul Transilvaniei. Granitele depresiunii Gheorgheni o reprezintă, la est muntii Giurgeului, la vest muntii Gurghiului. Altitudinea fată de nivelul Mării Negre este de aproximativ 740-820 m, cu o înclinatie spre directia de curs a Muresului. Centrul depresiunii, Gheorgheni, este înconjurat de nouă localităti (Ciumani, Joseni, Suseni, Ditrău, Borzont, Lăzarea, Chileni, Valea Strâmbă, Subcetate). Traseul principal este soseaua natională 12, care leagă Gheorgheniul de Miercurea Ciuc si de Toplita. Spre Praid, drumul de legătură este soseaua judeteană13B, care trece prin pasul Bucin (1278 m), iar spre Odorheiu Secuiesc soseaua judeteană 138, care trece prin pasul Liban (1000 m).

Lacul Roșu
S-a format prin blocarea văii prin cale naturală, probabil în vara anului 1837. Pe parcursul treceri timpului, denumirea s-a schimbat de mai multe ori. Denumirea originală era de Lacul Însângerat, numele primindu-l, de la pârâul de alimentare a lacului. Legenda spune că atunci când muntele s-a prăbusit, a înghitit turma de oi, care păstea în vale, cu stăna, cu cioban cu tot, iar sângele care iesea la suprafată a colorat mult timp lacul în rosu. În opinia altora, lacul a "omorât" brazii, iar cioturile proeminente sunt ca niste cruce de lemn în mijlocul unui cimitir, parcă trăgând atentia călătorului asupra efemeritătii.

Cheile Bicazului
Se află în imediata continuare a Lacului Rosu, spre izvorul pârâului Bicaz.Este cea mai cunoscută, cea mai frumoasă si monumentală trecătoare a Carpatilor Orientali.

Cota medie a vârfurilor din împrejurimi, este de 1300 m, cu prăpastii abrupte de 200-300 m. Cheile Bicazului are o lungime totală de 5 km. Printre plantele cele mai renumite ale zonei putem aminti floarea de colt.

Pestera carstica Licos
Face parte din categoria pesterilor cu galerie verticală se află aproape de Vârful Licos, la o altitudine de 1650 m. Lungimea totală este de 51 m si este alcătuită din trei părti separate.

Pestera are o temperatură constantă de +3C. Din cauza gradului ridicat de periculozitate, pestera este accesibilă numai cu echipament de alpinism.
• Statuia Sfântului Nicolae din centrul orasului;
• Biserica reformată aflată tot în centru; construită între anii 1895-1899;
• Biserica romano-catolică de pe strada Marton Aron, a fost construită între anii 1753-1757;
• Biserica catolica armenească (1730-1734), biserica Greco-catolică, sinagoga;
• Clădirile aflate în centrul si împrejurimi, construite în stil baroc de căre armeni;
• Muzeul Tarisznyas Marton.
Lăzarea (6 km)
Cea mai importantă constructie a satului este castelul familiei Lazar, unde a copilărit si principele Bethlen Gabor (mama lui fiind Lazar Fruzsina). Lazar Istvan, ruda cu domnitorul Bethlen Gabor, a construit un castel în stil renascentist, în locul unei case vechi. Mai târziu castelul s-a degradat, odată chiar a ars din temelii, a fost reconstruit în secolul XVIII, dar si acesta a fost distrus. Castelul a fost restaurat si în unul dintre turnurile renovate a fost infiintat un muzeu.

Lacul Roșu (26 km) – Cheile Bicazului – Pestera
Lacul Rosu este cel mai cunoscut si cel mai mult mediatizat peisaj, cu cioturile de brazi iesite din apă, din Carpatii Orientali, în fundal,asemănător unui leu culcat, se înaltă muntele Suhardul-Mic. Orban Balazs scria în cartea sa "Descrierea Secuimii": "Stăm în fata uneia din cele mai surprinzatoare, emotionante privelisti. Si cel care a văzut lacurile din nordul Italiei sau din Elvetia, rămâne uimit în fata acestor privelisti. Nici poalele muntilor nu mai ascund fenomene mai frumoase, mai atragatoare, eventual mai mari ca proportii".

Pestera Sugo (13 km)
Este o raritate turistică, este rezervatie naturală. Se află la o distantă de 13 km de Gheorgheni. Primele însemnări despre pesteră datează din anul 1930. Are trei intrări cunoscute si trei nivele, dintre care două uscate. La câteva iesiri a pesterii, găsim stalactite si stalagmite.

Tușnad-Băi (85 km) "Lacul Sfânta Ana" Poiana Mohos
Principalele caracteritici a localitătii Tusnad Băi sunt izvoarele de apă minerală, mofetele, aerul curat si peisajul pitoresc. Fată de nivelul Mării Negre, Tusnad Băi se află la o altitudine de 606 m. Frumusetile localitatii sunt craterele gemene în care se află Lacul Sfânta Ana, respectiv Poiana Mohos.

Lacul Sfânta Ana
Este singurul lac de origine vulcanică din Centrul Europei. Este o raritate si rezervatie naturală. Se află la o altitudine de 950 m fată de nivelul Mării Negre, apa fiind mai limpede decât apa destilată o singură dată. Are o suprafată de 95280 km2, iar în cel mai adânc loc, adâncimea ajunge la 8,3 m. Are o formă aproape perfectă de cerc.

Poiana Mohos
Se află în craterul geamăn al lacului Sfânta Ana, are un diametru de 800 m, suprafata e de 80 de hectare, adâncime de 10 m, altitudine de 1050 m. Stratul gros a muschiului de turba acoperă încetul cu încetul suprafata totală a lacului. Ochiurile de apă fiind din ce în ce mai putine.

Sovata - Lacul Ursu (65 km)
Sovata este cea mai cunoscută statiune balneo-climaterică atât din judetul Mures, cât si din Transilvania. Locul cel mai vizitat al statiunii este strandul construit pe malul Lacului Ursu. Apa lacului contine o concentratie foarte mare de sare, iar temperatura apei variază de la un strat la altul, ajungând în unele locuri la 50-70C. Se poate înota foarte greu în lac, pentru că datorită concentratiei de sare efectiv se pluteste pe suprafata apei. Lacul Negru este o altă atractie a statiunii. Numele si-a primit datorită nămolului care contine clor si multe materii organice. Apele de izvor din Sovata sunt folosite la diferite cure de vindecare, mai ales pentru reumatism.

Praid (57 km) - Corund (70 km) - Lupeni (85 km)
Cea mai cunoscută salină se află la Praid si în zona asta se găsesc si cele mai multe izvoare din Transilvania. Mina de sare era exploatată înca de pe vremea romanilor, iar baile sărate si salina sunt si în ziua de azi vizitate. Un fenomen rar întâlnit reprezintă stânca de sare deasupra salinei.

Numele localitătii Corund se asociază cu ceramica populară, tesătoria, toarcerea, sculptura etc. O imagine specifică a Corundului este târgul constant de pe marginea soselei. Vizitatorul poate cumpăra diverse obiecte din lut, lemn, trestie, lână, paie etc.

Lupeni - satul natal al scriitorului Tamasi Aron, rudele trăiesc si în ziua de azi acolo. Casa natală a scriitorului - azi casă memorială - are aproape 150 de ani.

Tamasi Aron, la cererea lui, a fost înmormântat la marginea satului. Mormântul este pe dealul bisericii.




Șumuleu Ciuc (57 km)
În anii 1440 la Sumuleu s-au stability niste călugări. Între anii 1442-1448 si-au construit biserică si o mică mănăstire, ambele constructii fiind realizate în stil gotic. Este centrul spiritual al Secuimii, loc de pelerinaj vestit pe plan mondial, unul din cele mai importante locuri de pelerinaj romano-catolic. De peste 550 ani este locul în care credincioşii catolici vin cu miile cu ocazia pelerinajului de Rusalii. Mai nou, din 1931 este locul, unde se ţin întâlnirile anuale cunoscute sub denumirea de Festivalul celor 1000 de fete secuience, sediul Ordinului Franciscanilor din România. Trecutul istoric, tezaurul arhitectonic, viaţa spirituală de aici fac din Şumuleu un obiectiv turistic de prim rang. Din anul 1670 este de asemenea unul din centrele Transilvănene cu o mare tradiţie în scrierea şi interpretarea de piese de teatru pentru elevii claselor superioare, centru administrativ - până în anul 1876 - timp de secole a Scaunului Ciucului, Gheorghenilor şi Casinului.
Despre noiGalerieRezervareAtracţiiCarte de oaspeţiContact
Parteneri: Tig-Rad SystemProdus Secuiesc